Se spune că unul dintre cele mai importante și mai frumoase daruri de la Dumnezeu este metamorfoza naturii către artă și un exemplu cert și desăvârșit îl constituie olăritul. Prin obiectele din ceramică ne apropiem cel mai mult de Divinitatea care a creat cele patru elemente: pământ, apă, foc și vânt pentru ca din aceste ingrediente omul să lucreze ceramica. Atunci când pământul este amestecat cu apă, mâna omului îi oferă o anumită formă, se crează un obiect solid, focul apoi îl tranformă într-un obiect cu o formă finală cum ar fi un vas sau o farfurie iar vântul ajută la încheierea procesului cu succes deoarece el este acest element care forțează limba dragonului de foc să se miște liber prin cuptor pentru a oferi obiectului modelat imortalitate.
Ceramica se schimbă în formă, stil și caracteristici depinzând de perioada în care a fost creată, regiunile în care se găsesc și de asemenea de persoanele care le-au creat. Ceramica tradițională chinezească diferă de cea japoneză sau cea coreană, obiectele ceramice chinezești spre exemplu sunt în general mai mari și mai colorate, comparativ cu cele din alte țări, în timp ce ceramica japoneză este caracterizată de stilul sofisticat și designul delicat. Ceramica din Corea în schimb demonstrează o frumusețe modestă, sfioasă și naturală cu foarte puțină artificialitate. Coreeni acordă mai multă atenție formei decât modelelor. Asta nu înseamnă că nu acordă atenție modelelor care sunt excelente ci doar că sunt mai axați pe structura care este simplă și ușoară. Modelele sunt adesea voioase și asta atrage cel mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu